Fundațiile ASPERA din Boston și Brașov - ale căror nume combină realitatea asperităților cu care suntem mereu confruntați cu necesitatea de a spera dacă e să le învingem vreodată - s-au născut în anul 2000 și 2001 din dorința de:

- a ajuta tineri talentați, perseverenți și entuziaști din România să își mărească șansele de a-şi desăvârși talentele și de a avea succes în cariera aleasă;
- a îndrepta atenția celor interesați de România și dincolo de soarta aspră a orfanilor - pe care, în deceniul care a urmat căderii comunismului, i-au luat sub aripi protectoare nenumărate organizații generoase - spre potenţialul enorm al tinerilor talentați și setoși de cunoaștere ai acestei țări;
- a construi o organizație care să dea cel puțin unora dintre tineri sentimentul că "se poate", acolo unde deviza generală pare a fi mai degrabă  "la noi nu se poate";
- a da încredere de sine și independență acolo unde, de multe ori, educația tradițională nu o face;
- a împărtăși din experiența adunată într-un periplu de aproape 30 de ani prin țări cu importante realizări, Germania, Statele Unite, Franța.

Această dorință se datorează exemplului direct al multor oameni care m-au marcat de la început și până azi: tatălui meu, Constantin Gheorghiu, pasionat inginer şi istoric de aviaţie, al cărui optimism neclintit trebuie că mi-a fost mereu cel mai important exemplu; mamei, Maria Gheorghiu, cu standarde înalte în tot ce face; fratelui meu, Ticușor, cu spirit de aventură și energie debordantă, a cărui tinerețe fără bătrânețe mă îndeamnă să îi susțin mereu pe cei tineri; lui Curt Zeiler şi Fritz Schoenhofer, care mi-au arătat cum poți să ajuți tineri la început de drum cu bucurie; prietenilor extrem de apropiați, care mi-au stat alături la rău și la bine. Între ei, de cel mai mare ajutor fundației este Mircea Ivănoiu, cu al său credo neobosit: "Luminează-te și vei fi!"

ASPERA a putut deveni realitate datorită soțului meu, Guy Bradley, de sorginte englez, și a înțelegerii lui pentru dragostea constantă pe care o am pentru ceea ce, în mintea mea, este bun în România. 

Primii paşi spre concretizarea ei se datorează doctorului Ștefan Constantinescu, care mi s-a adresat în 2000, dorind să sprijine talentați muzicieni români înscriși la conservatoarele din Boston; profesorului Radu Florescu, care a organizat tot atunci venirea anuală în Massachusetts a unor elevi de gimnaziu cu rezultate deosebite la învățătură, în ideea că aceşti copii, întorși acasă în România, vor transmite familiilor și colegilor lor din experiența deschiderii și încrederii în viitor tipice societății americane - idee revigorată cu succes de EERC în 2006 -, precum și arhitectului Ion Berindei (dispărut dintre noi în 2008), un susținător entuziast al studenților și artiștilor români din Boston.

ASPERA a reușit în decursul anilor să atragă încrederea unor susținători din România şi S.U.A, fără de care programele noastre ar fi fost mult mai restrânse. Le mulțumim cu recunoștință!

Lidia Gheorghiu Bradley, fondator