Despre dragostea de țară într-o lume fără granițe - Cazul EERC și ASPERA

Doamna Dr. Dana Floru, președinta EERC, mi-a făcut onoarea de a mă invita să țin cuvântarea de deschidere a acestui simpozion.

Pentru cei dintre dumneavoastră care nu știu la ce se referă abrevierea EERC (Educational Enrichment for Romanian Children pe care îl traduc liber ca "Îmbogățiri / Adaosuri educative în sprijinul copiilor din Romania") definesc pe scurt programul: acesta organizează participarea unor gimnaziaști cu rezultate și personalități deosebite la cursuri de vară în Statele Unite, pentru a le oferi posibilitatea de a cunoaște cultura și oamenii locului și a se măsura cu tineri de vârsta similară. Elevii români sunt cazați la familii americane, care, la rândul lor, învață astfel despre România prin tinerii noștri ambasadori.  

Să vă explic și ce este Aspera: o fundație cu două sedii, unul la Boston și unul la Brasov, pe care am înființat-o împreună cu soțul meu în anul 2000 pentru a ajuta tineri brașoveni de talent să se afirme in România și în Statele Unite. Pe lângă programele pentru tineri, Aspera a creat trei dintre cele mai cunoscute situri de istorie recentă a Romaniei. Între proiectele noastre de istorie recentă și cele legate de tineri, deci de prezent și viitor, legătura este dată de credința că viitorul se construiește temeinic doar cunoscând tradițiile și realitatea istorico-politică a societății în care trăim.

Atât EERC cât și Aspera sunt organizații mici care lucrează aproape exclusiv cu voluntari. Fiecare dintre acești voluntari ar putea să se mulțumească cu familia și cariera lor, care, în toate cazurile, le iau mult timp. Ei insă au decis să facă ceva în plus: să lucreze pentru voi; depun ore și ore de muncă fără plată în bani pentru acest program. CAND VEȚI FI ADULȚI, FACEȚI ȘI VOI LA FEL, ÎN ORICE MOD VĂ VEȚI SIMȚI ATRAȘI.

Deși tot ce facem facem cu mâna noastră și cu resurse proprii, am reușit între timp să INFLUENȚĂM POZITIV VIAȚA A CÂTORVA ZECI, CHIAR SUTE DE ADOLESCENȚI ȘI STUDENȚI (vezi participarea elevilor brașoveni de la trei licee la concursul de programare pe echipe ACSL, în SUA).

NE ADRESĂM EXCLUSIV ELEVILOR CU REZULTATE EXCEPȚIONALE. Am ales această categorie de tineri din convingerea că investiția în ei va fi cu mare câștig  nu numai pentru ei înșiși dar și pentru societate, căci sperăm ca aceia care primesc ajutor de la noi acum vor prelua cândva ștafeta. Așteptăm lucruri mari de la voi! Prin voi deschidem porțile către viitor, nu numai al vostru, dar și al societății din care proveniți. La aceasta se referă titlul seminarului nostru, dar și titlul prelegerii mele – lucrurile bune se leagă constructiv, pas cu pas, om cu om.

Cred că Aspera este una din putinele fundații din țară care se adresează tinerilor de talent; din fericire există mult mai multe care se ocupă de copiii suferinzi. Dintre elevii pe care i-am susținut noi, unii au devenit doctoranzi în științe la mari universități din lumea largă, muzicieni în orchestre internaționale, specialiști bine cotați în domenii de vârf. Lucrează atât în țară cât și în străinătate. Pendulează între lumi, transmit ce e bine aici și acolo, influențează în bine pe alții, devin modele. Credem într-un efect domino invers, unul constructiv, într-o construire om cu om a unei baze solide de tineri capabili

Îi mulțumesc Danei pentru încrederea de a-mi da cuvântul: vă asigur că pentru mine această ocazie este incărcată de semnificații, ca urmare, voi profita că vă am in auditoriu, ca să vă spun tot felul de lucruri pe care le consider importante. Fără să știe, Dana mi-a facut un mare cadou de ziua mea:  acum câteva zile am implinit o vârstă rotundă, la care e bine să tragi concluzii din cele trăite și învățate. Am plecat din România când mă apropiam de 28 de ani, și am trăit în afara țării 32 de ani: cum sunteți buni la aritmetică, vă dați seama că am împlinit șase decenii și dacă nu aș fi invățat nimic în acest timp nu mi-aș fi îndeplinit rostul pe pământ.  

De ce vă spun câți ani am, când doamnele sunt încurajate să nu își spună vârsta? În primul rând pentru că una dintre cele mai importante concluzii la care am ajuns este că de fapt VÂRSTA IMPORTANTĂ ESTE CEA DIN SUFLET, nu cea fizică. (Asta bineînțeles o știm doar noi, cei trecuți de mult de adolescență, dar o veți descoperi și voi cu timpul!).

Noi ne întâlnim aici pentru că NE-AM PĂSTRAT TINEREȚEA ÎN FELUL CEL MAI IMPORTANT, ÎN CARE EA ÎNSEAMNĂ DESCHIDERE FAȚĂ DE LUME ȘI DE CEILALȚI, CURIOZITATE, ÎNCREDERE ȘI DISPONIBILITATEA DE A TE ANGAJA ȘI ACȚIONA NU NUMAI PRIN CUVINTE, CI ȘI PRIN FAPTE CONCRETE, NU NUMAI CÂND EȘTI TÂNĂR FIZICEȘTE, CI CÂT TE ȚINE SĂNĂTATEA.

ÎN AL DOILEA RÂND NU ÎMI ȚIN SECRETĂ VÂRSTA PENTRU CĂ ASUMAREA A CUM ȘI CINE EȘTI, A CE EȘTI ȘI DE UNDE VII ESTE SINGURA CALE SPRE O VIAȚĂ MULȚUMITĂ ȘI LIBERĂ. SUCCESUL MATERIAL AJUTĂ, DAR FĂRĂ CALITAȚILE POMENITE MAI SUS, RĂMÂI SCHIMONOSIT, COMPLEXAT ȘI NEFERICIT. 

De la Profesorul Radu Florescu, inițiatorul programului EERC, care a dispărut dintre noi anul acesta la 89 de ani, la noi, cei care l-am sprijinit de la început și am preluat programul propus de el, care îl organizăm cu mari cheltuieli de energie si timp, și până la cel mai tânăr dintre adolescenții participanți la program, cu toții am avut și avem aceste ÎNSUȘIRI PRINCIPALE – TINEREȚEA SUFLETEASCĂ ȘI ASUMAREA IDENTITĂȚII NOASTRE DE NĂSCUȚI ÎN ROMÂNIA. Ambele calități au facut multe lucruri posibile, nu în ultimul rând intâlnirea noastră de astăzi. (E plăcut să petrecem împreună o zi frumoasă la Poiana Brașov!)  

Convinsă fiind că numai cu prospețime continuă în suflet se poate face ceva în viață, am vrut inițial să îmi intitulez expunerea “TINEREȚE FĂRĂ BĂTRÂNEȚE” și să explorez ce ne atrage mereu spre adolescenți, ce ne motivează pe aceia dintre noi care nici măcar nu suntem educatori de meserie, chiar dacă unii dintre noi ne-am început cariera astfel.  Am intitulat-o până la urma “DESPRE DRAGOSTEA DE ȚARĂ ÎNTR-O LUME FĂRĂ GRANIȚE” pornind de la un cuvânt inventat de John Florescu, fiul lui Radu, și folosit în emoționanta eulogie făcută dânsului: cuvântul este ROMÂNITA, sună ca o aflicție, o boală deci, ca OTITA, definită de John ca “adorația și iertarea a tot ce are de a face cu România”. (Eulogy of Radu R Florescu, by his son, John: “We all know he suffered from Romanianitis – the adoration of - and forgiveness for - all things Romanian.”)

Voi vorbi despre această "boală", nu pentru a-i găsi leacuri, ci, vă avertizez, pentru a o raspândi și mai mult. Dincolo de tinerețea sufletească, Românita, acest angajament față de meleagurile și oamenii care te-au format este motorul tuturor celor angajați în proiectele EERC și ASPERA.

Ce înseamnă pentru mine ”dragostea de țară”?  Mă grăbesc să spun că nu este aceea pe care spune că o simte Vadim Tudor, sau alți nationaliști de orice culoare. Dragoste de țara au și grecii, și americanii, și eschimoșii. Este un sentiment normal, pe care îl simte orice om sănătos pentru oamenii și cultura din țara unde s-a născut. Dragostea de țară reală nu este o ideologie, ci un sentiment tradus în faptă în folosul unor oameni reali, în carne și oase. Dacă iubești, vrei să meargă celor dragi cât mai bine. În cazul nostru, a creatorilor organizatiilor EERC și ASPERA, vrem să meargă bine tinerilor din societatea noastră, adică vouă. Prin extensie, desigur, vrem să ne aducem contribuția și la mersul bun al societății românești, în mod concret, măsurabil pas cu pas. De ce? Pentru că ne pasă. Nu suntem naivi, știm că nu e totul roz în țară, dar nu renunțăm. A NU RENUNȚA SĂ CREZI ÎN CEVA ȘI SĂ ACȚIONEZI ÎN SPRIJINUL A CEEA CE CREZI ESTE O ÎNSUȘIRE FĂRĂ DE CARE NU POȚI EXISTA CA OM ÎNTREG.

La acest moment mulți dintre dumneavoastră își vor pune intrebarea: "Cum vor EERC și Aspera să
ajute societatea românească atrăgând tinerii buni spre meleaguri străine?" Știm cu toții că mulți pleacă fără a se intoarce. “Brain drain” se numește acest fenomen, și nu e bun. Dar știm că fenomenul există, deci noi trebuie să lucrăm cu el, să facem cât mai mult în și din realitatea în care trăim.

DE FAPT ȘI ÎN PRIMUL RÂND NOI NU ATRAGEM TINERII SPRE MELEAGURI STRĂINE, CI ÎI PUNEM ÎN SITUAȚIA DE A CUNOAȘTE VESTUL LA VÂRSTĂ FRAGEDĂ. Alegem elevi de vârstă gimnazială tocmai pentru că ei se vor întoarce în România după luna petrecută în Statele Unite – idee bine gândidtă de Prof. Florescu! - și vor mai petrece cel puțin 3-4 ani în România, înainte de a studia apoi în vest, dacă vor neapărat, sau în țară. În acest timp ei fac un TRANSFER DE EXPERIENȚĂ CĂTRE COLEGII, PRIETENII ȘI FAMILIILE LOR. Programul maximează deci TRANSMITEREA DE CUNOȘTINȚE A CEEA CE ELEVII AU PERCEPUT CA BINE DINCOLO.  Este unul din modurile în care suntem CONSTRUCTIVI.

Într-o lume fără granițe, cum este cea contemporană (nu a fost mereu așa, când am plecat cei mai mulți dintre noi, înainte de 1989, plecarea era considerată fără întoarcere…), tinerii pot pleca la studii sau la lucru, dar pot și reveni. A propos de întoarcere: nu e o vorbă fără acoperire: cunosc personal mai mulți studenți care au studiat la Harvard, la politehnici din Germania, și-au făcut doctorate în Anglia, au lucrat în domenii de vărf în Elveția, Franța, Finlanda, etc. și au decis să se întoarcă în România, unde au pus pe picioare întreprinderi sau cariere viabile. Este credința mea că tot mai mulți dintre tinerii plecați se vor întoarce în țară în anii ce vin.

În același timp elevii români invitați în America de către EERC văd că NU sunt mai prejos decât colegii lor din State: unul din scopurile programului este de a va da ÎNCREDERE în voi – o încredere reală, aflată la fața locului, prin comparație directă în situații concrete, nu o încredere exprimată doar prin vorbe: vedeți cât de bine vă puteți descurca vorbind fluent engleza față de colegi americani care nu știu decăt puține cuvinte spaniole sau frantuzești; vedeți că știți adesea mai multă matematică, geografie, istorie, etc. Dobândiți astfel mai multă încredere în voi și în școala voastră.

Școala din România este bună. Baza a tot ce am reușit noi cei de aici să facem în străinătate a fost construită aici. Așa este și în cazul vostru: dacă sunteți capabili să vorbiți engleza în familiile care vă găzduiesc în SUA este pentru că o invățați aici; dacă sunteți apreciați la școlile de vară și în familiile gazdă, este pentru ca aveți cunoștințe și un comportament respectabil pe care l-ați deprins aici. Aveți încredere în aceasta bază, recunoașteți-o ca solidă, cum și este. De fapt, fie ca vreți sau nu, o veți purta cu voi peste tot unde veți ajunge. Eu vă îndemn la a nu o nega, pentru că asumarea ei vă va ușura atât integrarea în noi societăți, dacă e să plecați, cât și revenirea aici, dacă e să vă întoarceți. 

V-am asaltat atenția cu tot felul de gânduri și concepte: SINCERITATE, DESCHIDERE, TINEREȚTE SUFLETEASCĂ, ASUMAREA IDENTITATII, IMPLICARE, VOLUNTARIAT, toate pe fundalul ROMÂNITEI ca DRAGOSTE DE ȚARĂ CONSTRUCTIVĂ. Acestea sunt concepte ce trebuie neapărat transmise tinerilor, asupra lor insist cu riscul repetării.

Voi da câteva exemple concrete de reușite la care au ajuns oameni pe care îi avem intre noi pe aceste baze și de moduri de implicare la îndemâna tuturor. Deși am vorbit deja despre rostul acestui seminar, să repetăm, căci nu strică: De ce ne aflăm astazi aici, la acest simpozion?

Răspunsul istoric și concret este: pentru că profesorul Radu Florescu, plecat din România la începutul celui de-al doilea Război Mondial, la vârsta de 13 ani, a înființat cu trei decenii în urmă organizația EERC, care, pornită ca un centru de cercetare istorică (Eastern European Research Center) la Boston College, unde Radu era profesor, a migrat curând spre programe educaționale mai cuprinzătoare, devenind, sub conducerea Dr. Dana Floru, și cu contribuția unor doamne și domni inimoși, programul care ne reunește acum. Români plecați de decenii din țară se angajează pentru tânara generație de aici și viitorul ei.  

Răspunsul sentimental este: pentru că toți cei prezenți aici sunt, cum am spus, bolnavi de Românită. Iată că și o boală poate avea consecințe cât se poate de pozitive! Există și romani plecați, i-am întâlnit și auzit, care își denigrează țara. Nu deveniți ca ei: ei sunt mânați de o slăbiciune, de o lipsă, nu de un plus: nu își pot asuma originea, cu ceea ce are ea bine sau rău; nu recunosc ceea ce evident i-a făcut capabili să supraviețuiască în străinătate ca fiind un produs al societății în care s-au format, al școlii de aici; se cred unicii autori ai succesului lor, oricare ar fi acela.  Daca veți pleca din țara în viitor, luați exemplul nostru, nu al lor. 

Un treilea raspuns este cel făuritor: în mod evident, CREDEM în puterea enormă a educației. Prin educație înțelegem un amalgam între ce se învață la școală și ce se învață prin experiență trăită în lumea largă. Acest program există pentru a vă deschide orizontul, pentru a va pune în situația concretă de a cunoaște viața dintr-o mare și bogată țară a lumii, Statele Unite, care întruchipează de mai mult de două secole idealul de libertate al lumii. Acolo ați deprins multe lucruri bune, despre care veți vorbi în cele ce urmează: toleranță, generozitate, relații prietenoase și politicoase între oameni, voioșie, energie pozitivă, respectul pentru celălalt, o stare materială foarte bună, etc.

Puneți în aplicare cele deprinse acolo în viața voastră de zi cu zi: dacă o faceți, scopul nostru a fost atins. Ne vom simți înaripați să ne continuăm activitatea și în folosul altor tineri de acum încolo. Pentru încheiere, un mic exemplu de implicare ușor realizabilă pe care îl numesc cel ”al lebedei cu rochiță din Botoșani”: o studentă la Columbia University din New York, pe nume Ana-Maria Lebădă, care acum vreo trei ani a pornit spre New York cu un geamantan și multe datorii, a ajuns între timp să conducă întâlniri ale tinerilor de pretutindeni în cadrul Națiunilor Unite. În trecere, ea face de câte ori poate reclamă concretă României: de curând i-a fost admirată de o inaltă funcționară UN rochița cumpărată - și creată - la Botoșani: Ana-Maria își invită concetățenii pe arterele de social media să-și facă magazine online, să se facă cunoscuți în toată lumea – în folosul cumpărătorilor vestici dar și al creatorilor și lucrătorilor talentați din țară. În lumea fără granițe pot câștiga și unii și alții. Cu sprijinul unor tineri ca ea și ca voi, vor reuși și Botoșanii, va reuși și Brașovul să își facă un nume și mai bun în lume, să crească economic, să își atingă potențialul -- suntem siguri de asta. Mă bucur mult să vă cunosc în persoană și vă urez mult success și în anii ce vin! Să rămânem împreună tineri și ”bolnavi” de Românită, peste orice granițe am trece!
 
Detalii:
http://www.eercboston.org/home/
http://www.eercboston.org/home/index.php/news-and-events
http://aspera.ro
www.memoria.ro
http://romaniainterbelica.memoria.ro
www.aviatori.ro
http://www.stiri.botosani.ro/stire/34219/
http://www.linkedin.com/pub/ana-maria-lebădă/17/393/279
http://www.huffingtonpost.com/ana-maria-lebada